Totul a inceput in ziua aceea. Trebuia sa fie cea mai fericita zi din viata ei. Si totusi, pe la miezul noptii…
Ziua cea fericita deja se terminase si incepea noaptea zilei urmatoare. Si parca se mai terminase ceva. Sau pierduse ceva. Era oricum destul de nelinistita.
- Pot sa dansez si eu cu mireasa? Era un fost coleg, destul de simpatic.
- De ce nu?
Era cam ametita, asa ca a domolit elanul cu care o invartea colegul cel impetuos.
Acesta, fie pentru ca era si el ametit, fie din alte motive, a interpretat diferit incetineala ei. A lipit-o mai strans la piept (cat se putea cu corsetul ce o tinea prizoniera) si a inceput sa-si miste incet mainile pe corpul ei. Noroc ca luminile erau aproape stinse si nu i-a observat nimeni indrazneala.
- Stii, de mult vroiam sa-ti spun ceva. Nu vrei sa iesim putin la aer?
Au iesit impreuna pe terasa. Ii aranja valul care parea sa se fi desprins putin.
- Stii, eu intotdeauna…
-Aaa! Aici era! Gata, ai rapit-o deja? Hai, am masina jos! S-o intindem repede pana nu iese mirele sau nasul! Si, fara sa astepte raspuns, intrusul galagios ii trase pe amandoi dupa el.
Conducea destul de repede, lasand in urma restaurantul unde se tinea nunta.
-Unde-o ducem? Si se intoarse spre cei doi de pe bancheta din spate. Ia zi miresica?! Ce rosie te-ai facut! Pai credeai ca scapi?
- Nu vreau sa ma duceti prin vreo carciuma afumata si plina ochi de lume! Era asa bine pe terasa… Mai bine mergem undeva la aer… Undeva sub cerul liber. Mi-e cald. Si fara sa mai spuna nimic incepu sa se dezbrace. Isi dadu jos pantofii, apoi valul si incerca sa-si desprinda corsetul.
- Cristi, ma ajuti te rog? il ruga pe cel de langa ea, de pe bancheta din spate. Acesta ramase uluit, nu intelegea bine ce se inampla.
- Daca tot ati rapit mireasa cred ca trebuie sa se si intample ceva, nu? Si cum ramane cu noaptea nuntii? Eu chiar vreau sa se intample ceva in noaptea asta, nu doar sa zambesc tuturor si sa fac frumos la camera. Ati rapit mireasa, asumati-va raspunderea, faceti ceva cu ea. Ah, ma strange asa tare corsetul asta.
Spunand asta reusi sa-l desfaca singura. Trase de sireturi, il dadu la o parte si… surpriza! O pereche de sani superbi tresarira eliberati in sfarsit. Soferul tragea cu ochiul in oglinda retrovizoare si nu-i venea sa creada. Isi spunea ca trebuie sa fie trotilata bine, dar nu indraznea sa intervina, sa o opreasca.
- Simona, ce naiba faci? spuse Cristi fara prea mare convingere. Dar ea se arunca brusc asupra lui si-l saruta.
- Sampania, unde e sampania? striga apoi.
- E aici, in fata, langa mine. zise Adi.
- Bine, hai du-ma undeva pe un camp si hai s-o desfacem o data! Se chinuia sa traga si restul rochiei in jos.
- La naiba, ajutati-ma sa scap de chestia asta!
Cristi avea inca retineri.
- Hai ma, stiu ca esti inebunit dupa mine, nu te mai codi atata! Soferul se intoarse curios spre cei doi. Ii placea ce vedea. Isi lua inima in dinti:
-Hai Cristi, ajuta fata! E ultima ei noapte de libertate, are voie sa-si mai faca o pofta. Si rase. Vad ca ti s-au cam aburit ochelarii!
- Da, si pantalonii i s-au cam umflat… Ia sa vedem. Simona incepu sa-l atinga usor cautand fermoarul. Mai bine ii desfacem, nu? Sa eliberam monstrul, haha…
Soferul ajunse in fine intr-un loc ce parea pustiu, langa o padure si trase pe dreapta. Stinse farurile. Luna lumina destul de tare, atat cat sa poata zari ce se intampla in spate. Nu-i venea sa creada.
Deschise usa, cobori din masina si desfacu sampania. Dopul pocni si din sticla tasni spuma alba si acidulata. Mireasa sari si ea din masina, lasandu-l pe Cristi debusolat:
-Da-o incoace. Nu vezi ca se risipeste? Si o duse repede la gura. Bau cu lacomie, si incepu sa dea pe ea. Lichidul efervescent i se prelingea pe gat si pe sanii care se intarira instant. Bulele straluceau in bataia lunii spargandu-se una cate una.
