canapea de piele neagra, sau o imitatie reusita. spatarul lat, exact cat bratele lui desfacute. statea in mijloc, cu bratele intinse de-a lungul canapelei si mainile ii intrau fix in despartitura dintre spatar si manere. astfel rastignit, infigea degetele in spatiul ingust si cu unghiile zgaria cutele din piele moale.
in fata lui, in genunchi…
o, doamne!
parul blondiu, moale, stralucea placut in lumina dupa-amiezei de toamna, unduindu-se in ritmul miscarilor capului. avea niste buze roz, pline, nu foarte mari, dar placut conturate si luand o forma perfecta atunci cand tinea gura usor intredeschisa. ii venea sa o apuce de par si sa-i ghideze miscarile capului asa cum vroia el. dar ar fi fost prea simplu. era mult mai bine asa, sa se lase complet in voia ei, torturat intr-un ritm pe care nu-l putea controla. imprevizibilul este totul. de-asta nu poti sa te gadili singur: stii unde te vei atinge, stii ce o sa faci. dar celalalt te atinge intotdeauna altfel decat ai vrea, in alte locuri, in alt ritm.
nu vroia sa intervina deloc. stia ca o sa dureze mai mult, ca si cum in loc de rapid s-ar fi urcat in personal. dar savura fiecare intrerupere, fiecare schimbare de ritm, fiecare oprire neprevazuta. percepea cu acuitate detalii complet disparate, in secvente, printre contractii necontrolate la care inchidea ochii:
pasi in spatele usilor din sticla mata, inchise. cineva pe tocuri. probabil simona. daca ar fi intrat? in sala respectiva se intra fara sa ciocani. de altfel nu poti ciocani in niste usi de sticla. si daca intra? in dreapta balconul deschis, o zi superba. pe peretele varuit un miriapod trecea repede, unduindu-si zecile de picioare. simtea direct pe piele miscarile vibratile, electrice.
ii venea sa urle, mai repede, mai repede. deja depasise pragul fara intoarcere. era foarte aproape de destinatie, aproape acolo. nici o amanare nu-l mai putea salva. stranse cat putu colturile canapelei in pumni, cu capul lasat pe spate, si ochii intredeschisi. apoi ii inchise de tot si nu mai gandi nimic. o secunda. doua. trei. exploda. abdomenul ii zvacnea, impingand inainte necontrolat. tremura tot.
privi in dreapta, miriapodul tocmai iesea din raza lui vizuala. in doar 2 secunde disparuse. cand traversase tot peretele? brusc, se deschisera usile: simona.
peste doua luni simona devenea sotia lui. renata, cea pe care simona o surprinsese in fata lui, ingenuncheata, impreuna cu sotul acesteia, care nu banuia nimic, le deveneau nasi.
